Pentru voi

Pentru cazul în care vă întrebaţi care e povestea blogului, click pe "Care-i faza?".
În rest, enjoy the blog :)

miercuri, 4 aprilie 2012

Cine-mi poate spune?

Care-i diferenţa dintre bine şi rău? Există om fără păcate, cu sufletul uşor şi fără griji? Am făcut vreodată alegerea corectă când a fost de ales? Nu cred. Nu cred în nimic. Nu cred în întrebări, în oameni, în răspunsuri. Nu mai cred în nimic.
Am murit pe dinăuntru. Nu mai am sentimente şi numai gheaţa din pahar mă mai poate încălzi. Nu mai sunt ce eram.
Mori, copilă, te-am distrus.

sâmbătă, 17 martie 2012

Vremuri bune

M-am întors la vechiurile obiceiuri cu un el din trecut pe care l-am dat de mult la o parte din inimă. Totuşi, nimic nu e la fel cum era astă-vară. Nu îl mai iubesc, nu mă mai poate răni, nu îi mai dau nimic decât corpul ăsta cu forme pe care ar muri să pună mâna când vrea.
Nu am nevoie de el, ci el de mine. Şi aşa se întoarce totul în favoarea mea.

marți, 13 martie 2012

Salvare

Rămân privind în gol printre gratiile de la geam. Fată cuminte. Fată cuminte pe dracu. Ştiam că n-am să fiu în stare. Iar acum stau. Stau şi mă uit pe fereastra greşită aşteptându-te cum aştepţi un tren pentru care nu ai avut bilet vreodată, cu sufletul pătat de stropul de nesiguranţă. Şi nu îţi pot simţi parfumul de rebel şi nu îţi pot vedea chipul deghizat într-o scăpare subtilă.
Stau şi te aştept pe drumul greşit sperând că îmi vei ieşi în cale. Nu sper degeaba, dar mai am multă speranţă de produs la cât de încet se mişcă totul.

marți, 11 octombrie 2011

Apus

O cameră goală, muzică veche, melodii ce mă obsedează şi nu îmi mai pot ieşi din cap. Singura sursă de lumină e o lumânare aprinsă. Apusul de soare aproape că s-a terminat. Draperiile nu sunt trase. Neobişnuit pentru una ca mine.
M-ai distrus. Şi odată cu soarele, apun toate lucrurile pentru care merita să trăiesc.

miercuri, 5 octombrie 2011

După atâta timp

După lunile astea pe care le-am petrecut împreună şi după cât de frumos a fost, ai făcut-o, iubitule. Mi-ai amintit ce ţi-am amintit şi eu ţie: eşti doar o soluţie de vacanţă şi nici măcar atât. Cum am mai spus eu cuiva, o fi Alex de treabă, dar şi ce bine sărută vără-său. Ce bine sărută şi ce bine face alte chestii pe care nu le-am mai zis. Nu trebuia să se stie şi asta. Şi nu numai el. Dacă am fost acasă şi dacă te aveam pe tine, nu înseamnă că nu am voie să experimentez. Asta sunt şi mă cunoşti. De-aia nu ai încredere în mine, pentru că ştii cum sunt în adevărata mea natură. Ce păcat.
Oricum, scriu despre tine, iubitule, pentru că, după zile lungi în care am aşteptat semnul pe care nu îl mai aştept, te-am visat. Da, te-am visat. Te-am visat făcând ce îţi place mai mult să faci atâta doar că, în visul meu, nu erai acelaşi tu mereu atent şi tandru. Erai cu totul altul şi te-ai comportat ca atare, precum un criminal în serie omorându-şi încă una dintre victime. Te-am văzut în adevărata ta natură, un monstru hidos al cărui scop e distrugerea a tot ce a mai rămas pur şi inocent în mine. Ca pe un altul ce vine doar pentru o oră şi îşi face treaba gândindu-se la problemele pe care le are, cele care pe mine mă exclud, aşa te-am văzut şi ştiu că aşa eşti. Atâta doar că ştii să nu îmi arăţi asta şi eu continui să te iubesc cu aceeaşi pasiune, dar cu aceeaşi lipsă ocazională de fidelitate.
Dar ştii, visul ăsta nu m-a dus nici măcar o secundă cu gândul la tine. Nu, iubitule, nu. M-a dus cu gândul la el, cel care vine doar pentru o oră şi işi face treaba cu gândul la problemele care nu mă privesc, dar ştie să fie a fel de tandru şi de atent cu mine indiferent de ce îl frământă. Mă iubeşte, nu mi-o spune. O ştiu, dar îmi place mai mult parcă când pur şi simplu mă vrea, când îmi spune că are nevoie de mine şi că vrea să ne vedem cât de curând. Îl vreau şi de-aia mă complac. Îmi place.
Şi totuşi, uneori, oricâtă nevoie de el aş avea, nu vreau să-l aud în unele momente. Nu vreau să-l aud pentru că mi-ar face rău deşi mă simt îngrozitor de bine când văd cum mereu îi dau ce vrea şi mereu se întoarce pentru mai mult, când văd cum mereu îmi spune că nu sunt a lui şi că ştie asta, că m-ar vrea pentru el, dar nu e gata. Nici eu nu aş avea timp oricum.
Şi uite aşa aseară, când aş fi dat orice să-l am şi să îl simt, să rup din el şi să păstrez, când el mă suna în disperare, nu i-am mai răspuns. Nu aveam nevoie să aud cum avea nevoie de mine, deşi şi eu aveam nevoie de el. Nu aveam nevoie să tacă prelung ca apoi să îmi spună că îi e dor, deşi şi mie îmi este. Nu aveam nevoie să-l aud cum mi-ar da orice, deşi ador să mă joc cu mintea lui. Nu aveam nevoie de niciun cuvânt de la el.
Aveam nevoie de cuvintele tale, iubitule, şi de ce avea să facă el. Şi nu de la el, ci de la tine. Dar nu ai fost în stare să fii suficient de bun decât în puţine cazuri. Te iubesc ca o proastă şi sincer, nu cred că te mai iubesc. Te iubesc când n-am ce face. Îmi umpli timpul liber, da, mersi. Mă lipsesc. M-ai adus într-o stare îngrozitoare în care nu credeam să ajung vreodată, dar e vina ta. Şi uite-aşa, iubitule, sunt a ta, dar nu sunt niciodată.

marți, 19 iulie 2011

În seara asta

În seara asta e pentru prima oară când mă simt curvă. E pentru prima oară când mă simt atât de murdară încât nici dacă aş face douăzeci de duşuri nu m-ar ajuta.
În seara asta nu mă gândesc la tine decât foarte fugitiv, iubirea mea. Mă gândesc la tine ca la un fost iubit, un alt nume de pe o listă lungă care zace prăfuită într-un sertar vechi.
În seara asta mă gândesc la el, la cel pe care am început să îl iubesc puţin câte puţin fără voia mea, la cel al cărui miros încă îl simt puternic în aşternut şi în perne.
În seara asta, nu îmi amintesc ce am făcut cu tine odată, iubirea mea. Îmi amintesc ce am făcut cu el azi, lucruri pe care nu am să le uit toată viaţa, sunt sigură.
În seara asta îmi dau seama în ce hal am ajuns de fapt. Realizez care mi-e adevărata natură şi încerc să o îmbrăţişez, dar nu pot. Mă doare. Şi nu e nimeni să mă ţină în braţe, să mă sărute pe frunte şi să îmi spună că totul va fi ok.
În seara asta mi-am dat seama că eşti o pierdere de timp, iubitule. Mă răneşti inutil şi nu am de gând să las chestia asta să continue.
În seara asta nu am regrete. Ştiu ce am făcut şi ştiu ce urmează. Ştiu ce am să fac eventual şi nu regret nimic. Trecutul, prezentul şi viitorul. Sunt ale mele, le am în mână, le simt, le trăiesc şi sunt mândră de ele. De toate trei.
În seara asta nu iubesc, doar îmi trăiesc viaţa departe de a fi cuminte. Foarte departe de orice fel de planuri legate de aşa ceva. Am uitat tot ce mi-am promis, am trecut peste mine şi nu îmi mai pasă în mod oficial. Momentan, mi-e bine. Când nu mi-o mai fi, o să stăm de vorbă. Pentru seara asta totuşi, mai totul e ok.

sâmbătă, 9 iulie 2011

Ca înainte

Nu ne despărţim. Bun. Nicio problemă. Mă iubeşti, te înţeleg. Nu îţi pot face asta. Cum am zis de un milion de ori, am rănit o grămadă de oameni care nu aveau nicio vină. Nu eu i-am pus să se îndrăgostească de mine aiurea, nu eu am vrut să fiu iubită de ei. Nu le-am cerut nimic şi, cum eu nu am aşteptat nimic de la ei, nici ei nu ar fi trebuit să aştepte nimic de la mine. Dacă au aşteptat, au pierdut. I-am rănit, nu mi-a păsat. Am plecat fără să mă uit în spate.
Cu tine e diferit. Nu îţi pot face asta. Mă iubeşti prea mult, mai mult decât merit şi mai mult decât te iubesc eu pe tine. Nu ţi-am cerut nimic. Mi-ai dat singur prea mult, iar acum îmi ceri totul înapoi. Nu te pot mulţumi, dar nici să fug nu pot. Nu te pot lăsa în urmă. Te iubesc. Nu eşti un altul, eşti tu.
Nu am să te dau la o parte, nu am să te uit, nu am să îţi cer să mă uiţi. Când am să-ţi spun că te iubesc, nu am să te mint. Ce am de gând să fac, am de gând să te păstrez. Eşti al meu şi sunt a ta, ştii asta. Ştii că nu mai e nimeni ca tine. Ştii că eşti singurul pe care l-aş iubi aşa. Dar la fel de bine, ştii ce fel de fată sunt. Ştii că nu pot sta atâta timp fără cineva. Ştii că am să îmi găsesc pe cineva care să stea cu mine şi că nu am să îţi spun. Şi cred că deja m-am gândit la cineva. Cineva căruia îi convine să vină, să îşi facă treaba şi să plece după care să se întoarcă din nou. Şi poate fi o soluţie permanentă din moment ce e prietenul meu cel mai bun. O relaţie nu intră în opţiuni. Eu nu vreau, el nu vrea. E bine.
Bine ai revenit, Eva. Aşa ai fost mereu, făceai ce vroiai fără obligaţii. Mi-a fost dor de tine. Cum am putut să stau atât de mult fără să realizez că nu eram de fapt eu? Mă simt de parcă nu am mai respirat de un an şi ceva. Am revenit la viaţă. Lume, te invit să îmi cunoşti adevărata natură. Dacă n-o să-ţi placă, chiar nu îmi pasă, sincer. M-am întors!