Pentru voi

Pentru cazul în care vă întrebaţi care e povestea blogului, click pe "Care-i faza?".
În rest, enjoy the blog :)

miercuri, 5 octombrie 2011

După atâta timp

După lunile astea pe care le-am petrecut împreună şi după cât de frumos a fost, ai făcut-o, iubitule. Mi-ai amintit ce ţi-am amintit şi eu ţie: eşti doar o soluţie de vacanţă şi nici măcar atât. Cum am mai spus eu cuiva, o fi Alex de treabă, dar şi ce bine sărută vără-său. Ce bine sărută şi ce bine face alte chestii pe care nu le-am mai zis. Nu trebuia să se stie şi asta. Şi nu numai el. Dacă am fost acasă şi dacă te aveam pe tine, nu înseamnă că nu am voie să experimentez. Asta sunt şi mă cunoşti. De-aia nu ai încredere în mine, pentru că ştii cum sunt în adevărata mea natură. Ce păcat.
Oricum, scriu despre tine, iubitule, pentru că, după zile lungi în care am aşteptat semnul pe care nu îl mai aştept, te-am visat. Da, te-am visat. Te-am visat făcând ce îţi place mai mult să faci atâta doar că, în visul meu, nu erai acelaşi tu mereu atent şi tandru. Erai cu totul altul şi te-ai comportat ca atare, precum un criminal în serie omorându-şi încă una dintre victime. Te-am văzut în adevărata ta natură, un monstru hidos al cărui scop e distrugerea a tot ce a mai rămas pur şi inocent în mine. Ca pe un altul ce vine doar pentru o oră şi îşi face treaba gândindu-se la problemele pe care le are, cele care pe mine mă exclud, aşa te-am văzut şi ştiu că aşa eşti. Atâta doar că ştii să nu îmi arăţi asta şi eu continui să te iubesc cu aceeaşi pasiune, dar cu aceeaşi lipsă ocazională de fidelitate.
Dar ştii, visul ăsta nu m-a dus nici măcar o secundă cu gândul la tine. Nu, iubitule, nu. M-a dus cu gândul la el, cel care vine doar pentru o oră şi işi face treaba cu gândul la problemele care nu mă privesc, dar ştie să fie a fel de tandru şi de atent cu mine indiferent de ce îl frământă. Mă iubeşte, nu mi-o spune. O ştiu, dar îmi place mai mult parcă când pur şi simplu mă vrea, când îmi spune că are nevoie de mine şi că vrea să ne vedem cât de curând. Îl vreau şi de-aia mă complac. Îmi place.
Şi totuşi, uneori, oricâtă nevoie de el aş avea, nu vreau să-l aud în unele momente. Nu vreau să-l aud pentru că mi-ar face rău deşi mă simt îngrozitor de bine când văd cum mereu îi dau ce vrea şi mereu se întoarce pentru mai mult, când văd cum mereu îmi spune că nu sunt a lui şi că ştie asta, că m-ar vrea pentru el, dar nu e gata. Nici eu nu aş avea timp oricum.
Şi uite aşa aseară, când aş fi dat orice să-l am şi să îl simt, să rup din el şi să păstrez, când el mă suna în disperare, nu i-am mai răspuns. Nu aveam nevoie să aud cum avea nevoie de mine, deşi şi eu aveam nevoie de el. Nu aveam nevoie să tacă prelung ca apoi să îmi spună că îi e dor, deşi şi mie îmi este. Nu aveam nevoie să-l aud cum mi-ar da orice, deşi ador să mă joc cu mintea lui. Nu aveam nevoie de niciun cuvânt de la el.
Aveam nevoie de cuvintele tale, iubitule, şi de ce avea să facă el. Şi nu de la el, ci de la tine. Dar nu ai fost în stare să fii suficient de bun decât în puţine cazuri. Te iubesc ca o proastă şi sincer, nu cred că te mai iubesc. Te iubesc când n-am ce face. Îmi umpli timpul liber, da, mersi. Mă lipsesc. M-ai adus într-o stare îngrozitoare în care nu credeam să ajung vreodată, dar e vina ta. Şi uite-aşa, iubitule, sunt a ta, dar nu sunt niciodată.

Un comentariu:

  1. Te iubesc când n-am ce face

    :))) am simtit si eu ceva de genu :))

    oricum, imi place cum scrii si cum pui cuvintele... iar acel ''iubitule'' da atat de bine in descrierile tale ironice...

    RăspundețiȘtergere