Cine-mi poate spune?

Care-i diferenţa dintre bine şi rău? Există om fără păcate, cu sufletul uşor şi fără griji? Am făcut vreodată alegerea corectă când a fost de ales? Nu cred. Nu cred în nimic. Nu cred în întrebări, în oameni, în răspunsuri. Nu mai cred în nimic.
Am murit pe dinăuntru. Nu mai am sentimente şi numai gheaţa din pahar mă mai poate încălzi. Nu mai sunt ce eram.
Mori, copilă, te-am distrus.

Ca înainte

Nu ne despărţim. Bun. Nicio problemă. Mă iubeşti, te înţeleg. Nu îţi pot face asta. Cum am zis de un milion de ori, am rănit o grămadă de oameni care nu aveau nicio vină. Nu eu i-am pus să se îndrăgostească de mine aiurea, nu eu am vrut să fiu iubită de ei. Nu le-am cerut nimic şi, cum eu nu am aşteptat nimic de la ei, nici ei nu ar fi trebuit să aştepte nimic de la mine. Dacă au aşteptat, au pierdut. I-am rănit, nu mi-a păsat. Am plecat fără să mă uit în spate.

Cu tine e diferit. Nu îţi pot face asta. Mă iubeşti prea mult, mai mult decât merit şi mai mult decât te iubesc eu pe tine. Nu ţi-am cerut nimic. Mi-ai dat singur prea mult, iar acum îmi ceri totul înapoi. Nu te pot mulţumi, dar nici să fug nu pot. Nu te pot lăsa în urmă. Te iubesc. Nu eşti un altul, eşti tu.

Nu am să te dau la o parte, nu am să te uit, nu am să îţi cer să mă uiţi. Când am să-ţi spun că te iubesc, nu am să te mint. Ce am de gând să fac, am de gând să te păstrez. Eşti al meu şi sunt a ta, ştii asta. Ştii că nu mai e nimeni ca tine. Ştii că eşti singurul pe care l-aş iubi aşa. Dar la fel de bine, ştii ce fel de fată sunt. Ştii că nu pot sta atâta timp fără cineva. Ştii că am să îmi găsesc pe cineva care să stea cu mine şi că nu am să îţi spun. Şi cred că deja m-am gândit la cineva. Cineva căruia îi convine să vină, să îşi facă treaba şi să plece după care să se întoarcă din nou. Şi poate fi o soluţie permanentă din moment ce e prietenul meu cel mai bun. O relaţie nu intră în opţiuni. Eu nu vreau, el nu vrea. E bine.
Bine ai revenit, Eva. Aşa ai fost mereu, făceai ce vroiai fără obligaţii. Mi-a fost dor de tine. Cum am putut să stau atât de mult fără să realizez că nu eram de fapt eu? Mă simt de parcă nu am mai respirat de un an şi ceva. Am revenit la viaţă. Lume, te invit să îmi cunoşti adevărata natură. Dacă n-o să-ţi placă, chiar nu îmi pasă, sincer. M-am întors!

Tu ...Şi el, şi ei, şi ele

- Pot să te întreb ceva? Şi poţi să îmi răspunzi sincer?
- Da.
- Ce crezi despre mine acum?
- Nu mi te-am imaginat niciodată aşa de excitată, dar îmi placi.
- Doar atât?
- Şi cred că eşti un om pe care trebuie să îl ţin lângă mine. Avem foarte multe în comun.
- Doar atât?
- Ce vrei să auzi?
- Nimic. Credeam că ai să ai altă impresie despre mine dacă vezi cu câţi umblu.
- Nu, nu cred că eşti o uşuratică.


De-asta îmi place că îmi eşti cel mai bun prieten, pentru că mă cunoşti cel mai bine. Tu nu mă vezi cum mă văd restul. Tu mă vezi frumoasă, deşteaptă, înţelegătoare, mă vezi ca pe una ce a trecut prin multe cu capul sus. Mă apreciezi şi mă admiri şi nu îţi pasă cu câţi umblu. Pentru tine voi fi mereu Eva aia blondă şi cu părul scurt, aşa cum eram când m-ai cunoscut. Mă respecţi, deşi nu o spui, dar te văd. Mi-ai demonstrat-o. Pentru tine, orice aş face, nu va crea vreo diferenţă. Nu mă vezi alta acum că a mai trecut un an, acum că mi-a crescut părul şi că mi s-a închis la culoare. De-aia îmi placi. Niciodată nu mă judeci.
Şi cam ăsta ai fi tu. Tu, cel care este în stare să mă vadă aşa cum sunt în realitate, nu cum mă văd toţi şi toate. "Lasă lumea să vorbească. Eu ştiu cine eşti tu." Mai ţii minte? Eu nu am uitat.
Dar, cum spuneam, ăsta eşti tu. Tu, cel pe care încă nu îl iubesc şi nici nu vreau să fac asta. Faza este că, în momentul ăsta, nu tu eşti cel care contează cel mai mult pentru că, la sfârşitul zilei, nu am să adorm cu gândul la tine, ci la celălalt. Nu am să te visez pe tine, ci pe el. Şi el are să o viseze pe alta. Nu are rost să mă mint de pe-acum. Chiar nu am de ce să îmi fac iluzii. Ah, iluziile mele aromate de acum câţiva ani, unde dracului v-aţi dus? Unde ai plecat, trecut, unde aţi plecat, vise, şi unde aţi plecat, oameni? Mereu au găsit ceva mai bun ca mine, ştiu, dar asta nu m-a descurajat. Nu m-a făcut neîncrezătoare în forţele proprii, m-a făcut să realizez cum sunt de fapt. Nu am de gând să mă schimb, am de gând să caut alţi oameni. Oameni care să înţeleagă de ce sunt aşa şi nu altfel şi de ce nu mi-aş da viaţa la schimb pentru nimic în lume.
Îmi place viaţa mea! Vreau să încep să o trăiesc mai din plin decât o făceam înainte de a-mi da seama că nu e bine ce fac, că m-am plictisit şi că îmi vreau vechiul stil de viaţă înapoi. Şi am să o fac. Cu sau fără tine, el şi ei, şi ele.

N-am crezut

N-am crezut, dar am făcut-o. Mi-am înşelat iubirea care e departe de mine. Nu e vina mea că sunt departe. Nu e vina mea că plănuiesc să nu mă mai întorc, dar e vina mea că îl înşel. Ei, pe naiba. Parcă el nu mă înşeală pe mine. Parcă el nu a fost în patul alteia de când nu ne-am văzut. Dar totuşi nu cred că el a făcut ce am făcut eu într-o singură zi.
Nu. Cred că doar eu sunt în stare să am pe cineva de mai bine de un an şi, în aceeaşi zi, să câştig omul pe care îl vroiam şi, cam o oră mai târziu, să ajung în pat cu cel mai bun prieten (combinat la rândul lui). Dar, într-un fel, nu regret. Nu regret, pentru că, în alea trei ore pe care le-a stat la mine, m-a făcut să mă simt mai femeie decât m-a făcut oricine altcineva. Nu regret pentru că a fost minunat, mi-a plăcut şi asta mi-a dat oportunitatea de a-l cunoaşte ca lumea.
Trist este totuşi că azi m-am trezit şi am simţit mirosul lui în perne şi în aşternut. I-am simţit atingerea fină pe trupul meu fierbinte şi l-am auzit spunându-mi numele încercând să îşi găsească suflul. Iar atunci am realizat că patul este gol şi că în dreapta mea nu-i nimeni. Mi-am dat seama că nu mai e nimeni să-mi zâmbească şi să îmi spună că am un zâmbet minunat. Şi m-am întrebat dacă totul chiar se întâmplase vineri sau a fost doar în imaginaţia mea. Am aşteptat un semn, ceva care să îmi zică că a fost real, iar semnul meu nu a venit.
Ţi-am dat un singur mesaj astăzi şi mi-ai zis că nu poţi să vorbeşti. Nu ţi-am mai răspuns, am aşteptat să termini. Dar te-am aşteptat cum aşteaptă un călător trenul în gara greşită. Am aşteptat un tren care nu a mai venit. Şi sunt curioasă când o să vină şi, dacă o să vină, dacă-mi va plăcea. Nu am să te mai caut. Vreau să văd cât poţi să stai.
Momentan, nu te iubesc. Doar te vreau. Ţi-am demonstrat asta. Acum e rândul tău. Tu cât de mult mă vrei pe mine?