Pentru voi

Pentru cazul în care vă întrebaţi care e povestea blogului, click pe "Care-i faza?".
În rest, enjoy the blog :)

luni, 4 iulie 2011

Tu ...Şi el, şi ei, şi ele

- Pot să te întreb ceva? Şi poţi să îmi răspunzi sincer?
- Da.
- Ce crezi despre mine acum?
- Nu mi te-am imaginat niciodată aşa de excitată, dar îmi placi.
- Doar atât?
- Şi cred că eşti un om pe care trebuie să îl ţin lângă mine. Avem foarte multe în comun.
- Doar atât?
- Ce vrei să auzi?
- Nimic. Credeam că ai să ai altă impresie despre mine dacă vezi cu câţi umblu.
- Nu, nu cred că eşti o uşuratică.


De-asta îmi place că îmi eşti cel mai bun prieten, pentru că mă cunoşti cel mai bine. Tu nu mă vezi cum mă văd restul. Tu mă vezi frumoasă, deşteaptă, înţelegătoare, mă vezi ca pe una ce a trecut prin multe cu capul sus. Mă apreciezi şi mă admiri şi nu îţi pasă cu câţi umblu. Pentru tine voi fi mereu Eva aia blondă şi cu părul scurt, aşa cum eram când m-ai cunoscut. Mă respecţi, deşi nu o spui, dar te văd. Mi-ai demonstrat-o. Pentru tine, orice aş face, nu va crea vreo diferenţă. Nu mă vezi alta acum că a mai trecut un an, acum că mi-a crescut părul şi că mi s-a închis la culoare. De-aia îmi placi. Niciodată nu mă judeci.
Şi cam ăsta ai fi tu. Tu, cel care este în stare să mă vadă aşa cum sunt în realitate, nu cum mă văd toţi şi toate. "Lasă lumea să vorbească. Eu ştiu cine eşti tu." Mai ţii minte? Eu nu am uitat.
Dar, cum spuneam, ăsta eşti tu. Tu, cel pe care încă nu îl iubesc şi nici nu vreau să fac asta. Faza este că, în momentul ăsta, nu tu eşti cel care contează cel mai mult pentru că, la sfârşitul zilei, nu am să adorm cu gândul la tine, ci la celălalt. Nu am să te visez pe tine, ci pe el. Şi el are să o viseze pe alta. Nu are rost să mă mint de pe-acum. Chiar nu am de ce să îmi fac iluzii. Ah, iluziile mele aromate de acum câţiva ani, unde dracului v-aţi dus? Unde ai plecat, trecut, unde aţi plecat, vise, şi unde aţi plecat, oameni? Mereu au găsit ceva mai bun ca mine, ştiu, dar asta nu m-a descurajat. Nu m-a făcut neîncrezătoare în forţele proprii, m-a făcut să realizez cum sunt de fapt. Nu am de gând să mă schimb, am de gând să caut alţi oameni. Oameni care să înţeleagă de ce sunt aşa şi nu altfel şi de ce nu mi-aş da viaţa la schimb pentru nimic în lume.
Îmi place viaţa mea! Vreau să încep să o trăiesc mai din plin decât o făceam înainte de a-mi da seama că nu e bine ce fac, că m-am plictisit şi că îmi vreau vechiul stil de viaţă înapoi. Şi am să o fac. Cu sau fără tine, el şi ei, şi ele.

Un comentariu: