Rămân privind în gol printre gratiile de la geam. Fată cuminte. Fată cuminte pe dracu. Ştiam că n-am să fiu în stare. Iar acum stau. Stau şi mă uit pe fereastra greşită aşteptându-te cum aştepţi un tren pentru care nu ai avut bilet vreodată, cu sufletul pătat de stropul de nesiguranţă. Şi nu îţi pot simţi parfumul de rebel şi nu îţi pot vedea chipul deghizat într-o scăpare subtilă.
Stau şi te aştept pe drumul greşit sperând că îmi vei ieşi în cale. Nu sper degeaba, dar mai am multă speranţă de produs la cât de încet se mişcă totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu